Religia in Japonia
Religia in Japonia este altfel inteleasa decat in alte zone ale
globului, cel putin altfel decat in tarile crestine. Aici convietuiesc
intr-o ciudata interconexiune trei mari categorii de religii:
shintoismul - religia autohtona nipona; budismul - religie de origine
indiana care si-a facut intrarea in Japonia sub forma influentelor
chineze; precum si crestinismul un reprezentant minor, dar totusi
prezent aici in Japonia. Cu toate aceste, daca intrebi un japonez
oarecare care este religia sa, exista o probabilitate mare ca acesta
sa iti raspunda ca nu are nici o religie.
In acest articol voi incerca sa exemplific felul in care aceste
religii si-au facut loc in Japonia si cum interactioneaza in
civilizatia nipona, reusind sa coexiste intr-o relativa pace. Cu toate
ca, asa cum am explicat mai sus se poate spune ca exista numai trei
religii semnificative in Japonia, voi adauga la aceasta lista o ramura
a budismului - religia zen, deoarece, rareori fiind considerata si
tratata separat, m-a fascinat filosofia acesteia intr-o anumita
perioada a vietii mele, dintotdeauna dorind sa descopar mai multe
despre acest subiect.
Shintoismul
Deoarece ii lipsesc anumite caracteristici considerate de cercetatori
necesare unei religii, inca mai exista indoieli daca sa fie sau nu
considerata ca atare. In principiu, Shintou (a se citi "shinto") este
numele dat credinteler indigene ale japonezilor, ritualurilor
inchinate spiritelor native, practicilor zilnice si modului
traditional de gandire.
Cu toate ca japonezii nu sunt cu constiozitate shintoisti, multe din
obiceiurile specifice sunt inca practicate, din care as vrea sa enumar
cateva, considerate de referinta: vizitarea unui altar (shrine) in
timpul sarbatorilor de Anul Nou, participarea la festivale,
rugaciunile adresate zeitatilor shintoiste pentru succes la examenele
scolare, binucuvantarea copiilor de catre zeitati in cadrul sarbatorii
Shichi-go-san (7-5-3) si multe altele. Trebuie precizat de asemenea ca
majoritatea nuntilor sunt celebrate sub tutela acestei religii. In
general, japonezii apeleaza la aceasta credinta pentru succese
materiale sau reusita in viata, iar la religia budista pentru fericire
in viata de apoi.
La inceputurile istoriei, fiecare clan (uji) avea o zeitate
guvernanta, iar multitudinea acestor zeitati este referita sub numele
de yaoyoroz no kami (in trad. 8 milioane de zeitati). Rugaciunile spre
acesti zei, care de cele mai multe ori erau personificari ale naturii,
erau inchinate direct acestora, adeptii acestei religii neobosindu-se
sa construiasca altare pana in jurul secolelor III si IVen. De abia in
secolul 4, cand Japonia a fost unificata sub conducerea clanului
Yamato (vezi perioda Kofun), religia shintou a inceput sa-si formeze o
structura ierarhica cu zei Yamato si imparatul - marele preot in
frunte, iar celelalte zeitati locale in continuarea ierarhiei. Primele
istorii japoneze se constituie ca eforturi de a legitimiza linia de
sange a imparatului ca apartinand zeilor, amestecand mituri si legende
despre zeitatile clanurilor cu mitologia Yamato. Nu s-a format nici o
doctrina shintou in adevaratul sens al cuvantului pana la mijlocul
perioadei Heian, cand s-a stipulat ideea ca zeii shintou erau
manifestari ale zeitatilor budiste, legand astfel credintele indigene
de invataturile budiste.
In timpul perioadei medievale si inceputul perioadei moderne au aparut
cateva secte care propavaduiau un Shintou pur si independent. Dintre
acestea, cele mai de seama sunt Ise, Yosida si Fukkon Shintou. Dupa
restaurarea Meiji, guvernul a facut un efort in sustinerea acestei
religii, cu scopul de a mari puterea politica a imparatului. Altarele
locale si festivalele au fost readuse la viata pentru a intra in linie
cu doctrina nationala. Toate acestea au disparut imediat dupa cel
de-al doilea razboi mondial, cand statul si religia au devenit doua
lucruri distincte, iar shintoismul a devenit doar o alta religie
printre multe altele.
Astazi exista mai mult de 500 de secte shintoiste, care reclama un
numar de 7.15 milioane de adepti. Practicile shintoiste sunt in
stransa legatura cu practicile religioase locale si familiale.
Venerarea zeitatilor recoltei, a pomilor, a animalelor si a tuturor
lucrurilor apropiate de casa, ramane totusi o parte integranta a
obiceiurilor locale de astazi.
Budismul
Aceasta religie a fost introdusa in Japonia oficial in 538en din
statul antic coreean Paekche (pentru mai multe informatii vezi
perioada Asuka). Totusi, diversi vizitatori au introdus budismul in
Japonia mult mai devreme, existand adepti ai acestei religii inca de
la inceputul secolului V. Drumul care l-a urmat Budismul din India -
tara de bastina a acestei religii si pana in Japonia trece prin China
- stat centralizat in aceea vreme. In Japonia, acesta a ajuns tocmai
in perioada consolidarii statului nipon, noua natiune unificata
adoptand relativ rapid budismul si adaptandu-l conform necesitatilor
sale.
De la sfarsitul secolului VI, Budismul a devenit principala credinta a
clanurilor imperiale si altor conducatori locali, fiind considerata,
cel putin din punct de vedere al nobililor, religie nationala. Printul
Shoutoku (574-622en), unul dintre cei mai inflacarati adepti ai
budismului, a initiat constructia a numeroase temple, incepad cu
Houryuuji (cea mai veche cladire din lemn din lume) si continuand cu
Koufukuji, Toudaiji, Yakushiji si Toushoudaiji.
Aceasta fiind prima filozofie religioasa introdusa in Japonia,
Budismul a avut un puternic impact cultural si filozofic. Arhitectura,
metalurgia, medicina si chiar si tehnicile agricole au fost puternic
influentate de conceptele budiste. Multe alte valuri de invataturi
budiste introduse din China au continuat sa modeleze cultura japoneza
si in perioadele ulterioare, incepand din perioada Heian si terminand
cu periada Edo.
Nelinistile politice si sociale, precum si cresterea importantei
castei soldatilor in timpul perioadei Heian, au condus la aparitia
unui budism apocaliptic, care a pus bazele unei noi periode in istoria
budismului, pe avea sa inceapa in perioada Kamakura. Aceasta renastere
a avut loc pe fondul aparitiei sectelor Nichiren, Joudo, Joudo
Shinshuu si Zen (aceste fiind si la ora actuala cele mai importante
secte budiste), care propavaduiau salvarea sufletului prin gratie,
concept diferit fata de filozofia budista a nobililor din perioada
Nara. Aceste secte sustineau ca simpla repetare a cuvintelor "Namu
myou houren gekyou" (Imi pun credinta in sutra Lotus) sau "Namu amida
butsu" (Imi pun credinta in Amida Buddha) sau meditatia in cazul
sectei Zen, erau suficiente pentru a salva sufletul cuiva. Cu aceasta
infatisare populara, noul Budism s-a raspandit rapid, fiind intarit in
perioada Edo de sistemul danka, introdus de shogunat si cerand tuturor
famililor sa se inregistreze la unul din multele temple budiste din
tara. Instituit ca un sistem pentru inlaturarea crestinismului,
totodata a ajutat guvernul sa tina evidenta persoanelor.
In 1994 se sutine ca existau 89,8 milioane de adepti ai budismului in
Japonia. Sectele traditionale inca sunt puternice in zonele rurale,
dar noile infintate secte dupa cel de-al doilea razboi mondial, pe
baza filozofiei Nichiren au reusit sa castige numerosi adepti din
cadrul mediului urban, astfel secta Souka Gakkai sustine ca ar avea
aproximativ 8 milioane de adepti; Rissu Kouseikai - 6,48 milioane, iar
Reiyuukai, 3.07 milioane.
Concluzionand, se poate afirma ca vechile si noile secte budiste
coexista intr-o armonie ecumenica, propovaduind activ pacea si ajutand
refugiatii.
Zen
Practicantul zen cauta iluminare prin disciplina si meditatie si
asteapta salvarea sa si a tuturor fiintelor inzestrate cu constiinta.
Postura meditativa zazen a fost din timpuri stravechi o tehnica
budista pentru atingerea iluminarii. Totusi, secta Zen, originara din
China, a fost prima care a sustinut ca orice element al vietii,
mancarea, dormitul, mersul sau statul ar putea fi aplicate pentru a
medita.
Calugarul Eisai a introdus secta budista Rinzai din China in Japonia
la sfarsitul secolului XII, iar calugarul Dougen a introdus ceea ce
acum poarta denumirea de Scoala de Budism Soutou imediat dupa aceasta,
la inceputul perioadei Kamakura.
Incercand o combinatie de zanen si kouan (ghicitori paradoxale
formulate de un maestru ca tema de meditatie), secta Rinzai a fost
extrem de populara printre samuraii de rang inalt si nobili. Cateva
temple Rinzai inca exista, si sunt destul de faimoase: Daitokuji si
Nanzenji in Kyoto si Kenchouji si Engakuji in Kamakura. Probabil ca
una dintre cele mai faimoase formulari kouan este: "Care este sunetul
facut de o singura mana care aplauda?"
Secta Soutou, insa, sustine ca meditatia zazen, este suficienta pentru
atingerea iluminarii. Calugarul Daugen nu a avut nici un interes
pentru putere si faima, stabilindu-si manastirea in munti, aproape de
prefectura Fukui, departe de capitala. Propavaduind ca oricine poate
atinge iluminarea, a atras numerosi adepti din randul samurailor de
clasa inferioara si oamenilor obisnuiti.
O alta secta zen, scoala Oubaku a fost introdusa din China mult mai
tarziu, la inceputul perioadei Edo. Scripturile aceste secte sunt
citite in limba chineza, iar ritualurile si decorul pastreaza o
culoare pur chinezeasca.
Zen a avut o puternica influenta asupra culturii Japoneze. Calugarii
Rinzai au jucat un rol important in introducerea culturii chineze.
Literatura gozan - scrierile preotilor din cele cinci mari temple Zen,
au contribuit foarte mult la dezvoltarea literaturii in Japonia.
Deasemenea, influente Zen se remarca si in pictura, ajutand la
producerea unor capodopere pictate cu cerneala precum si portrete
religioase. Gradinile cu pietre si nisip, considerate tipice in
Japonia sunt creatii Zen. Ceremonia ceaiului, deasemenea, isi are
originile in introducerea in Japonia a pulberii pentru ceai de catre
Eisai, binenteles adusa din China. Faimosi maestrii ai ceremoniei
ceaiului, printre care amintesc pe Sen no Rikyuu, a fost un adept al
filozofiei Zen.
Astazi, sunt aproape 3.32 milioane de adepti Zen inregistrati, adica
putin sub 4% din toti adepti budismului in Japonia. Dintre aproximativ
77.000 temple budiste din Japonia, 21.000 apartin sectei Zen, din care
14.700 sectei Shoutou. Aceste temple sponsorizeaza o varietate de
activitati pentru propaganda, printre care amintesc organizarea de
tabere de studiu pe tema zen, introducerea filozofiei zen in vest,
precum si in Europa.
Crestinismul
Crestinismul a fost adus in Japonia de un grup de misionari condusi de
Francis Xavier in 1549. Aceasta religie s-a raspandit rapid, datorita
politicii bratelor deschise ale lorzilor feudali care au apreciat
faptul ca misionari au adus nu numai o religie noua, ci si noi
oportunitati de comert. Totusi, acesta perioada de rapida raspandire a
crestinismului s-a dovedit a fi foarte scurta, caci in 1587, Toyotomi
Hideyoshi a interzis brusc aceasta religie. Dupa un recensamant facut
la cativa ani dupa acest eveniment se spune ca erau apoximativ 200.000
de japonezi crestini, dar se suspecteaza ca aceasta suma era numai
jumatate din cea reala. Supresia crestinismului a devenit mai stricta
sub regimul Tokugawa, ajungand la un eveniment tragic in 1637, cand o
revolta crestina la Shimabara a fost inabusita fara mila. Interzicerea
crestinismului a continuat pana in 1873, cand libertatea religiei a
fost reinstalata de catre guvernul Meiji, dar cu toate acestea flacara
crestinismului in Japonia aproape se stinsese, fiind sustinuta doar de
cateva grupulete apropiate.
Incluzand catolicii (448.000) si protestanti (527.000), japonezii
crestini la ora actuala sunt in numar de aproximativ 975.000. Exista
de asemenea cateva religii noi care flutura stindardul crestinismului
si care sustin ca au in jur de 550.000 adepti. Totusi, ca procent de
populatie, sunt mai putin decat erau in secolul XVII.
In general, cu nunti Shintoiste si mormantari budiste, japonezii pot
fi numiti toleranti sau chiar indiferenti la religie, si nu sunt prea
receptivi la conversia crestina. Acest fenomen este posibil sa se
datoreze radacinilor politeistice shintou, dar totusi, Japonia
reprezinta un contrast puternic fata de situatia statelor asiatice
alaturate, unde crestinismul si budismul se lupta umar la umar.
In ciuda popularitatii reduse a crestinismului in Japonia, impactul
asupra culturii este mult mai vast si nu se poate masura in cifre.
Astfel, un rol important jucat de crestinism a fost modernizarea tarii
la sfarsitul secolului XIX. Stilul de viata crestin, codul moral si
eticile au intervenit in viata nipona.
Un astfel de exemplu, in care crestinismul a avut un impact puternic
este educatia, in special pentru scolile de fete sau gimnaziu. Exista
astfel 800 de scoli de crestinism la nivel de gimnaziu, mult mai multe
decat alte tipuri de religii. Multi dintre ganditorii moderni ai
Japoniei au fost crestini, incluzand pe Niijima Jou, Uchimura Kanzou
si Uemura Masahisa, majoritatea remarcandu-se prin filozofia sociala.
Prin intermediul acestora unanisti s-a format si dezvoltat o puternica
miscare socialista.
Dintre personalitatile crestine din ultimii ani din japonia se remarca
nuvelistii Endou Shuusaku si Sono Ayako, comentatorul social Inukai
Michiko si fostul prim-ministru Oohira Masayoshi.
Subiect: Religia 
Vin 30 Mar - 3:27
